Argumentarea si structura sa

Argumentarea este prezenta la tot pasu:acasa, la scoala, in mass media, in grupul de prieteni etc., insa teoria argumentarii a aparut si s-a dezvoltat in ultimele doua deceniii ale secolului al XX-lea,ca urmare a formalismului excesiv al teoriilor logice contemporane, ce aveau o aplicare redusa in practica, astfel incat existenta unei diferente esentiale intre domeniul teoric si cel practic, a impus necesitatea crearii unei noi logici a argumentarii.
In centrul analizei argumentarii sta rationamentul, deoarece orice argumentare este o organizare inedita de rationament(argumentare ampla), existand si argumentari care presupun un singur rationament(argumentare simpla).
Rationamentul este operatia logica prin intermediul careia din propozitii date numite premise este derivata de o alta propozitie numita concluzie.In structura unui rationament sunt incluse premisa(premisele)si concluzia.
Urmand definiia rationamentului, putem defini argumentul drepto multiime de propozitii, din care unele sunt numite temeiuri(premise), care intemeiaza, justifica o alta propozitie numita teza(concluzie).
Termenul de argumentare paote fi definit in moduri diferite:
1.Argumentarea este procesul prin care dovedim, demonstram ceva dovezi obiective sau argumentarea este un proces prin care incercam sa determinam pe cineva sa accepte o idee sau sa fie de acord cu nou intr-o anumita problema.
De aici, rezulta ca teoria argumentarii se compune din doua parti:teoria demonstratiei si teoria argumentarii ca arta a convingerii, a persuasiunii.
2.Argumentarea este o relatie intre doua persoane din care una argumenteaza(numita locutor) si cealalta este persoana pentru care se argumenteaza(numita interlocutor).
Intemeierea tezei poate fi:
a.reala, atunci cand cel care propune teza crede in adevarul, respectiv falsitatea acesteia.
b.aparenta, atunci cand cel care propune teza nu este convins de adevarul sau de falsitatea acesteia.
3.Intrucat rezultatul procesului de argumentare sunt argumentele, argumentarea poate fi definita drept un sistem de temeiuri, bine selectare si organizate, atfel incat sa poata convinge interlocutorul sau auditorul de adevarul sau de falsitatea unei propozitii numita teza.
Argumentarea este necesara atunci cand interlocutorul ii este indiferent o anumita teza sau atunci cand nu crede in adevarul ei sau in falsitatea ei, in caz contrar argumentarea nu mai este necesara.
4.Argumentarea/contraargumentarea este o constructie rationala formata din propozitii numite probe sau temeiuri care sunt utilizate pentru demonstrarea sau respingerea unei teze in temeiul relatiilor si faptice ce se stabilesc intre temeiuri si teza.
De aici, rezulta arhitectura structurala a argumentarii:
1.teza(concluzia) care sustine sau respinge;
2.temeiurile care se aduc in favoarea sau in defavoarea tezei.
Orice argumentare presupune:
1.Continutul argumentarii(teza si temeiurile);
2.Tehnicile de argumentare(organizarea propozitiilor cu ajutorul rationamentelor);
3.Finalitatea argumentarii(adica organizarea continuturilor cu ajutorul tehnicilor de argumentare)presupune convingerea auditorului sau interlocutorului cu privire la caracterul adevarat sau fals a tezei.
O problema legata de continutul argumentarii este aceea a identificarii tezei si a temeiurilor.Acest lucru se realizeaza cu ajutorul unor cuvinte caracteristice numite indicatori ai argumentarii.
In functie de rolul propozitiilor pe are le introduc, in argumentare,indicatorii argumentarii pot fi:
1.de premisa, atunci cand introduc propozitiile temei(pentru ca, deoarece, fiindca etc.);
2.de concluzie, atunci cand introduc teza(rezulta, prin urmare, deci etc.).

bravo nota 10/10